CAPITOLUL 1: MORFOLOGIA ANALITICÃ NUMERICÃ

1.1. Achiziţia de date; tipuri de date (continuare)

p. 19

1.1.5. Măsurătorile şi baza de date

Am lăsat probabil impresia că cine vrea să folosească Sistemul Compas va avea mult de transpirat calculând. Nimic mai fals! Tot ce are de făcut arheologul este ceva la care ar trebui să se priceapă bine: să măsoare corect şi să noteze (lista măsurătorilor necesare se găseşte în Anexe, secţiunea I, lista C). Calculele sunt implementate bazei de date, iar munca aceea imposibilă o face calculatorul (de aceea a fost inventat!).

Aici apare problema teoretică deja abordată, parţial. Măsurătorile sunt, de fapt, la nivelul teoriei informaţiei, informaţia primară. Informaţia primară este, simplu, cea care trebuie încărcată. Ceea ce am numit în 1996 informaţie primară este deja informaţie prelucrată, deci secundară (sau secundă). Informaţia primară este informaţie brută, fără semnificaţie proprie, dar care poate fi exploatată ulterior, prin prelucrare, şi pusă în valoare. Chestiunea nu este doar una teoretică, fiindcă înţelegerea diferenţelor ar fi plină de consecinţe pentru viitorul informaţiei în arheologie. Dacă Rusanova sau urmaşii continuă să publice date în propriul sistem de referinţă, dacă Fusek face acelaşi lucru în Slovacia iar Teodor în România, progresul realizat pe segmente va fi greu de cumulat. Dacă, din contră, se publică date brute (precum lista C din Anexe), ele ar fi valorificabile în oricare dintre sistemele de prelucrare. Cu puţină răbdare se pot implementa unei baze de date (brute!) oricâte sisteme diferite de calcul, pentru a răspunde oricăror criterii. Acest lucru este posibil, fiindcă toate sistemele operează cel puţin cu câteva date comune (diametrele superior, median şi inferior, înălţimea şi una dintre înălţimile parţiale – superioară sau inferioară, mai toată lumea operează cu unghiul la buză, după aceleaşi reguli, etc.). Tot ce ar trebui făcut, după înţelegerea problemei, ar fi stabilirea unui număr minim obligatoriu de măsurători aplicate obiectului. Internet-ul ar face restul.

Chestiunea este importantă fiindcă volumului de informaţie este determinant pentru rezultatele prelucrării. Dar achiziţia de informaţie este relativ lentă, iar eforturile individuale nu au cum să ajungă foarte departe. Ar fi de dorit – chiar dacă astăzi sună utopic – ca informaţia brută să circule liber, ca orice informaţie publicată. Fiindcă schimbul de informaţie în format hârtie ar avea numeroase dezavantaje (nu le enumăr, că sună a catastrofă...), schimbul nu va putea fi realizat decât la nivelul informaţiei digitizate (CD, Internet).

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 1.1.6 (Informaţii „secundare”)